vineri, 25 iunie 2010

Amintiri pentru viitor

Ti s`a intamplat vreodata ca...
... sa treci printr`un loc si sa ti sa para special, ca si cum ar fi exact ceea ce ai avea nevoie?
... stand in masina, sau in tren, lasand gandurile sa hoinareasca aiurea la orice amanunt si cu privirea pierduta printre firele de culori, sa observi ca imaginile ti se perinda prea repede in fata ochilor? Sa vrei sa le readuci, pentru ca simteai acea stare "de bine"?
... un zambet, o floare, un anumit fel de macare, un cuvant bland, o privire calda, ori niste maini tremurande, sa`ti aminteasca de copilarie, in serile senine cu zapada, stand in jurul focului, alaturi de bunicii pe care`i numeai "preferati" chiar daca nu`ti citeau povesti? 
... niste culori aparent triste sa`ti poarte gandurile spre leaganul de altadata, imbibat de razele soarelui, in care te bucurai sincer, la cei cativa anisori ai tai?
... un cuvant spus "la intamplare" sa te atinga atat de mult, incat sa te poata face sa`ti schimbi o decizie gresita?
... sa fii constient ca poate fi pentru ultima sau singura data cand ai putea sa`ti indeplinesti o dorinta, dar sa renunti la ea pentru ca cineva are mai mare nevoie de tine, chiar in acele momente? 
... privind pe ferastra intr`o vreme morocanoasa, sa`ti amintesti de ziua in care, la plimbare, fara umbrela, plictisit sa astepti incetarea, ai sarit in mijlocul ploii, fara ca sa te mai feresti? Privind cerul intunecat, lasai ca fiecare picatura de ploaie sa te atinga suav si nu fugeai murmurand spre cel mai apropiat adapost?
... trecand pe o poteca veche, sa privesti urma imaginara a pasilor care te`au adus in locul unde nu mai incapea niciun gand trist? Ai vrea sa pasesti pentru ca sa mai repeti inca odata senzatia, dar se pare ca viata te duce intr`o alta directie? E posibil ca sa fie si altceva, altundeva in care sa nu fie loc de tristete?
... sa auzi o voce cunoscuta si sa`ti amintesti de un prieten drag, sa il suni si sa realizezi ca de tine avea cea mai mare nevoie?
... sa te trezesti dupa doar cateva minute de dormit, intr`o dimineata mohorata, cu ceata, dar observand un colt de verdeata, intreaga zi sa`ti devina senina?
... sa vezi o pasare cum isi inalta zborul si sa`ti doresti sa fii alcolo sus, printre nori, sau alaturi de stele?
... sa`ti amintesti cu cata nerabdare asteptai sa intri in casa bunicilor, intampinat cu atata bucurie, dupa un drum lung? Si mai stii cum mirosea a prajiturile tale favorite?
... sa te saturi sa privesti odata cu ceilalti doar exteriorul si sa te hotarasti ca mereu sa descoperi si sa accepti mai intai interiorul?
... in aceeasi zi mai multe persoane sa`ti spuna acelasi lucru, fara sa se fi vorbit?
... discutand cu cineva, sa primesti incurajarea fara de care simteai ca te pierzi "in multime"? Ti s`au spus anumite cuvinte pe care poate nu le meritai, dar au ajuns in inima ta si au ramas acolo pentru totdeauna, atat vorbele, cat si persoana?
... sa fii gata sa cazi, dar pentru ca a fost cineva langa tine, s`a oprit din drumul lui, te`a prins de mana, te`a ajutat si te`a asteptat sa`ti revii, ai putut sa te ridici si sa continui?
... sa vrei sa spui atat de multe, entuziasmat, dar sa nu reusesti sa legi decat franturi de cuvinte? Sa`ti dai seama ca oricat de mult ai multumi pentru ceva, nu ar fi de`ajuns niciodata?

Stiai ca au fost momente unice?

marți, 22 iunie 2010

joi, 17 iunie 2010

luni, 14 iunie 2010

Punct. Şi de la capăt


foto: Mădălina E.

          Îmi va fi dor...
...să mă trezesc dimineţile ce`mi păreau infernale, să ajung în clasa goală, să mă enervez şi să`mi spun "cum de am uitat că am ore mai tarziu" (da, la mine se mai întampla)
...să`mi aşez gândurile pe hârtie în timpul de orelor filosofie şi mate (dacă atunci aveam chef...)
...să merg cu picioarele prin mormanele de frunze uscate, de toamnă şi să ajung târziiiiiiu acasă, chiar dacă nu ştiu mai nimic pentru testarea de a doua zi
...să o ascult pe profa` de geogra`, mereu naturală şi copilăroasă, cum ne povesteşte despre excursiile din facultate
...să tremur la fizică din cauza "extemporalului", sau când îmi spunea profu` "faci nani"
...să râd cu lacrimi de "perlele" spuse de noi
..."să chiulim" ca atunci când ne trezeam cu profu` la uşa
...să fredonăm muzică de Crăciun în clasă (You better watch out, You better not cry... Santa Claus is coming to town)
...să mă uit la ceas şi să număr minutele până când se va suna, sau să nu`mi doresc să ajungă ora la final (pentru că au fost şi de astea)
...de petrecerea pregatită în secret de colegi pentru cei 18 ani pe care urma să`i împlinesc
...să`l aud pe profu` de istorie cum spune "e ok" sau "hai ca poţi..."
...până şi de corpul D, aşa înghesuit cum era, în care te sufocai vara
...de "interviurile" când ne bufnea râsul şi stricam multe minute de înregistrare
...să merg în părculeţul plin de copii
...să mă ascund în ore ca să`mi termin de citit romanul
...să`mi programez timpul de învăţat cu colega mea, iar jumătate din el să`l petrecem povestind
...de ziua în care la fiecare doi paşi trebuia să`mi aranjez toca pe cap :D
... de 9-12i ... :D

          Ştiam înca dintr`a 9 - a că aşa va fi. Ştiam că va fi o lipsă, ca şi cum am pierdut ceva important. Ştiam că mă voi uita pe fotografiile din liceu şi pentru a nu ştiu câta oară îmi voi spune "uau, s`a terminat, nu`mi vine să cred". Ştiam... Ştiam... Şi ştiam... Însă abia acum şi simt. Nu e ciudat, momente bune şi mai puţin bune sunt pentru oricine. Dar de ce să insist pe întâmplările negative? În final rămâne amintirea frumoasă; gaşca aia care ţipa, râdea, cânta... Pentru că aşa e în liceu. Pentru că 4 ani de zile am fost o familie în care am crescut, fără să uităm să fim copii şi am învăţat că pe drumul vieţii o piatră poate fi piedică, sau treaptă pe care sa urci. Depinde cum o priveşti, în ce culori.
          3 ani la rând priveam absolvenţii care părăseau liceul. Mă gândeam, oare cum se simt, defilând şi cum mă voi simţi eu, ascultând Gaudeamus? Iar acum...
          11 iunie 2010. Curs festiv. Emoţii, flori, muzică, robe, nişte lacrimi amestecate cu zâmbete, culori, fotografii şi un final.
          Nu spun că ce va urma nu va fi frumos. Doar... ştiu că s`a încheiat înca un capitol din cartea vieţii. Ce titlu să`i pun?

joi, 10 iunie 2010

marți, 8 iunie 2010

duminică, 6 iunie 2010

miercuri, 2 iunie 2010

marți, 1 iunie 2010