Îşi legăna picioarele sub podul îngust, vechi, din lemn, iar vântul îi sufla aspru în faţă. Nu`i păsa, căci nu se inţelegea; căuta un sens. Tăcea şi totuşi vorbea, cu sine. Stătea şi totuşi alerga... departe. Trăia, dar murea.
"Timpul vine din viitor, trece în urmă." [G. I.]
"Timpul nu durează." [R. B.]
Cum spuneam si pe Facebook, imi place zgomotul si DOF-ul...
RăspundețiȘtergereFoarte reusita !
;)
:X lovely!!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, Alex! :)
RăspundețiȘtergereElena, sa te bucuri de zapada! :D
Si daca am muri si totusi am trai ?
RăspundețiȘtergereSe poate... chiar se poate! Si asta e incurajator.
RăspundețiȘtergereDar depinde cum priveste fiecare lucrurile. Si daca inca mai crede.