Lumina lunii îi curgea pe chip ca şi cum zăbovea lângă un felinar.
Era singură. Era noapte, târziu. Nu`şi găsea locul, nici în exterior, nici în interiorul ei.
Se plimba. Avea atâtea să`i împartăşească...
Îşi aminti de câteva cuvinte ale lui:
"Păstreaza`le, păstrează`le până vin. Pune`le într`o cutiuţă."
Apoi se linişti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu